Cesniţa este plăcintă tradiţională de Crăciun la credincioşii ortodocşi sârbi. Pentru prepararea acesteia, este nevoie de 1 kg de făină, de sare şi apă atât cât e nevoie pentru a se obţine un aluat fin, nici tare, nici moale. Aluatul se frământă până când se desprinde de degete. Apoi se împarte în cinci bucăţi şi se lasă să se „odihnească“ aproximativ o jumătate de oră. În acest răstimp, se pregăteşte o cameră caldă şi un loc unde să se usuce foile de plăcintă. De asemenea, se macină 1 kg de miez de nucă.
Bucăţile de aluat pregătite pentru a fi întinse se pun, pe rând, pe o masă cât mai mare şi se întind până acoperă întreaga suprafaţă a mesei şi devin cât mai subţiri, după care se lasă la uscat. Când sunt întinse toate cele cinci foi, se pregăteşte o tavă unsă cu puţin ulei de gătit. Se taie o bucată de foaie de plăcintă de mărimea tăvii, se pune în tavă şi se unge cu câteva picături de ulei. Apoi peste foaie se aşterne un strat subţire de miez de nucă măcinat, amestecat cu stafide. Se taie o altă foaie de plăcintă de mărimea tăvii, se întinde, după care urmează un alt strat subţire de miez de nucă şi stafide. Operaţiunea continuă până când tava se umple. Înainte de umplere, însă, după două-trei straturi de foaie de plăcintă, gospodina are grijă să aşeze în tavă un bănuţ sterilizat în prealabil, acesta aducând noroc celui care-l găseşte. Ultima foaie se unge cu ulei. Se pune tava la cuptor. Când plăcinta este coaptă, se scoate tava din cuptor şi foaia de deasupra se unge cu apă sau miere de albine, apoi se presară cu zahăr tos. Plăcinta se taie în şase-opt bucăţi şi se serveşte la masă.
Slavka Bojin
