La fel ca în orice sat românesc, viaţa spirituală a jăbeleanului a fost o contopire dintre real şi imaginar, dintre creştinism şi practici magice. Din cele mai vechi timpuri, anumite lucruri şi anumite fiinţe au dobândit puteri supranaturale.
Hotarul satului în limbajul popular purta denumirea de gomilă. Ca limită a spaţiului locuit şi muncit de oameni, era bântuit de duhuri necurate. Podul (peste o apă) era locul unde bătrânele satului „aflau“ care fată urmează să se mărite. La pod se punea un fir de aţă roşie şi unul de aţă neagră. Dacă pe pod treceau fete, prima care rupea firul roşu urma să se mărite curând.
Şanţul de sub streaşina casei era locul unde se interzicea urinatul deoarece era „Masa Sfincelor“. Groapa în care se punea placenta femeii (soarcea) era făcută în capătul grădinii. Femeile înainte năşteau acasă. Placenta era pusă într-o oală veche şi apoi îngropată în capătul grădinii. La rădăcina unui măr se săpa o groapă unde, timp de şase săptămâni se vărsa apa scaldei unui nou-născut. Răscrucile de drumuri trebuiau ocolite deoarece acolo se aruncau vrăji. În groapa mortului se aruncă bani, pentru ca respectivul să-şi plătească punţile ce le are de trecut pe lumea cealaltă.
În Ajunul Anului Nou se făceau şi încă se mai fac în Jebel calendare de ceapă. O ceapă mare se taie în două. Se iau 12 foi de ceapă şi se aşează pe o masă. Peste ele se pune sare. Cele 12 foi reprezintă lunile anului. Se aşează în ordine, de la ianuarie, la decembrie. În ziua de Anul Nou priveşti foiţelele de ceapă. Din care a ieşit apă, acele luni vor fi ploioase.
Boabe de mac s-au pus şi se pun în sicriu, pentru ca mortul să nu se facă strigoi. Numărându-le, îşi face de lucru şi aşa trece de ora trei dimineaţă, când nu mai poate să se facă strigoi.
La nuntă se umple un măr mare cu bani (se înfig bani în el). Mireasa când plecă la cununie îl aruncă peste cap. La unele nunţi mărul a fost aruncat de către mireasă după ce ieşa din biserică. Mărul respectiv preia toate păcatele miresei anterioare cununiei. Pentru aceasta nu e mâncat de nimeni. Dacă mărul e prins de un bărbat, primul copil va fi băiat. Dacă o femeie prinde mărul, cuplul mai întâi va avea o fetiţă.
Secera se punea sub masa mortului peste noapte, pentru ca mortul să nu rămână singur. Secera se înfige şi în grinda din grajdul cailor, pentru a-i feri de duhurile necurate. Fumul de tămâie alungă duhurile rele.
Volbura este un vânt care face vârtejuri de praf şi ridică obiectele uşoare. Dacă un obiect personal era luat de volbură, nimeni nu mai mergea să-l recupereze. Cel care este prins în vârtej păţeşte rău. Dacă era prinsă o femeie, se lăsa jos şi zicea: „Volbură frumoasă lasă-mă sănătoasă!“ Dacă un bărbat era prins, spunea: „Vânt frumos lasă-mă sănătos!“
(Sursă: preot Petru Gărău şi Elena Vatriş)
Flavius Cosmin Vatriș
