„Kirchweih“ înseamnă pentru etnia germană sărbătoarea anuală a hramului bisericii romano-catolice dintr-o anumită aşezare, în cazul de faţă Cenad, judeţul Timiş. Aceasta se ţine pe data de 24 septembrie, de Sf. Gerhard, patronul bisericii. În context, trebuie precizat faptul că localitatea Cenad a fost sediu de episcopie romano-catolică, iar Gerard de Cenad, de origine veneţiană, a fost primul episcop.
Cum se desfăşoară o asemenea serbare? În primul rând, băieţii care vor lua parte la petrecere trebuie să aibă de pereche o fată (prietenă, vecină sau chiar verişoară etc.). În toate zilele când va fi dans, cei doi vor forma o pereche. După ce fiecare şi-a întrebat perechea dacă merge cu el la Kirchweih, băieţii vor alege pe unul care va fi conducătorul lor. Acesta va avea cuvântul, el va merge totdeauna cu perechea lui în primul rând al alaiului. Va fi ales şi un al doilea pe listă. Împreună, cei doi vor conduce întreaga serbare.
Alegerea fetelor şi a conducătorilor se petrece cu luni înainte de Kirchweih. Fetele trebuie să aibă cel puţin cinci-şase rochii noi. Nicio fată nu îmbracă de Kirchweih o rochie de două ori. Băieţii tocmesc muzica, procură vinul care se bea în timpul celor câteva zile de sărbătoare de către participanţi. Fetele se îngrijesc de ornarea pomului ce se pune în stradă, în faţa sălii de dans unde va avea loc Kirchweihul.
Pomul este un trunchi de copac de circa 10-12 m, care în fiecare an se vopseşte şi pe care se aşează o coroană împodobită cu flori artificiale, din hârtie creponată, şi multe, multe benzi de aproape un metru lungime, ce flutură în vânt. De pom este legată o sfoară, iar când grupul vine de la biserică, de acestă sfoară se vor prinde o pălărie şi un batic. Aceste două articole vor fi licitate duminică după-masă cu biletele de trombolă ce s-au vândut dimineaţa la neamuri, vecini şi prieteni.
La fel şi pălăriile băieţilor sunt împodobite cu buchetele de flori din ceară, cu biluţe colorate şi oglinzi. În jurul pălăriei vine prinsă o banderolă bleu, ale cărei capete vor atârna circa 50-60 cm pe spatele purtătorului. De această banderolă se prind buchetele de flori. Totodată, se împodobeşte un mic suport din lemn cu un buchet de flori similar celor ce se pun la pălăriile băieţilor. Acest buchet foarte frumos este dus la biserică duminică dimineaţa de către fata primului băiat din alai. Cu o săptămână înainte de a începe Kirchweihul, în ziua de sâmbătă, fiecare băiat îşi duce pălăria la fata lui, care, la rândul ei, se îngrijeşte de ornarea pălăriei. În vinerea următoare, fata duce pălăria împodobită la băiat.
Sâmbătă după-amiază începe festivitatea, dar fără fete, prin plantarea pomului. Băieţii se întâlnesc acasă la primul băiat, bineînţeles cu pălăria împodobită, de unde pornesc cu toţii, cu pomul, conduşi de fanfară, la locul unde se va planta acest pom. Se sapă o groapă destul de adâncă, se ridică pomul, se fixează, apoi în jurul acestuia se joacă o horă. La final, băieţii se vor deplasa în grup, cu muzica în frunte, acasă la primul băiat
Duminică dimineaţa, băieţii merg cu o sticlă de vin, de gâtul căreia sunt prinse bilete de tombolă, la neamuri, cunoştiinţe şi vecini. După ce şi-au vândut biletele de tombolă, fiecare băiat se duce la fata lui şi împreună se duc în curtea primului băiat din alai, de unde pornesc cu toţii spre biserică, însoţiţi de muzicanţi, pentru a lua parte la slujbă.
Duminică dimineaţa, fetele sunt îmbrăcate ori în portul tradiţional şvăbesc, ori cu rochii albe. Dacă ele aleg portul popular, băieţii vor purta pantaloni negri, o cămaşă albă şi o vestă neagră, cu mulţi nasturi din metal argintiu. Dacă însă fetele poartă rochii, băieţii poartă costum. În timpul slujbei, perechile stau în picioare, aranjate în rând, aşa cum au intrat în biserică. Preotul sfinţeşte buchetul, care, după-masă, va fi licitat. După ce s-a terminat slujba, grupul se va deplasa din nou la pom.
Orchestra va cânta o muzică de joc, după care perechile se vor deplasa din nou, dar de această dată la prima fată din alai, perechea primului băiat. După-amiază, iar se adună perechile într-un loc stabilit şi, în grup, se duc la prima fată acasă, unde, în curte, muzica va cânta un dans şi tot grupul porneşte la pom.
Între timp, lângă pom se pune un butoi pe care se urcă primii doi băieţi. Primul băiat va recita o poezie scrisă special pentru această zi, după care va începe licitaţia. Întâi se scot la licitaţie biletele ce nu s-au vândut de dimineaţă. Într-o pălărie se va pregăti un al doilea set de bilete. Din public se va invita un copil care va trage câte un bilet din pălărie, întâi pentru batic, apoi pentru pălărie. Suma de bani care se strânge va acoperi cheltuielile făcute de băieţi.
Coroniţa sau buchetul mare pe care l-a purtat prima fată vor fi acum şi ele licitate, dar nu de către săteni, ci numai de băieţii care participa la festivitate. De obicei, coroniţa este cumpărată de unul care are intenţii serioase de a o lua în căsătorie pe aleasa inimii sale şi îi cumpără acest buchet. Coroniţa va fi purtată în toate zilele de Kirchweih, în timpul dansului, de fata care a primit-o de la băiatul ei.
După terminarea licitaţiei, întregul grup intră în sală, câştigătorii dansează un dans, pe urmă o conduc acasă, cu muzică, pe fata care a primit coroniţa. O parte din spectatori, la fel, însoţesc muzica, iar alţii rămân în sală, să aibă locuri bune seara. De obicei, se ştie cine primeşte coroniţa şi părinţii fetei pregătesc o gustare, respectiv sandviciuri, prăjituri, sărăţele etc., înainte de a le fi adusă fata acasă de către grup.
Duminică seara, perechile din alai dansează până la miezul nopţii. După care, câte două perechi se duc la una dintre fete acasă, unde mama acesteia le pregăteşte o gustare. În acest timp, în sală este liber la dans pentru toată lumea. Dar, după ce perechile se întorc de la masă, distracţia este a lor până le terminarea balului.
Luni după-masă, tot grupul se deplasează, însoţit de muzică, la sala unde se ţine petrecerea şi se va dansa până spre seară, iar de data aceasta cina va fi servita la cea de-a a doua fată din cele două perechi. Seara, din nou dans.
Marţi dimineaţa, băieţii se adună acasă la primul băiat şi pornesc cu muzică la fiecare fată. În curte se dansează un dans sau două, se servesc dulciuri şi băuturi. Până la prânz, băieţii trebuie să ajungă la fiecare fată. După-amiază şi seara, va fi din nou dans. În toate aceste zile, la licitaţie, în timpul dansului sau cu fanfara după ei, pe stradă, unul din băieţi strigă: „Băieţi, ce zi e astăzi?“. La care toţi răspund în cor: „Kirchweih!“
În următoarea sâmbătă, pomul vine scos din pământ, de faţă cu întregul grup, iar în locul pomului se pune o sticlă de vin care, în anul următor, la săparea gropii, se va bea de către băieţi. Trunchiul va fi depozitat la unul din băieţi acasă, pentru următorul an. Sâmbăta, la scoaterea pomului, pe pălăriile băieţilor rămâne doar un singur bucheţel de flori şi panglica.
Brunhilde Hinkel
