Uniunea Europeană Banat din România - UEF Romania

Petru Cârdu – repere biografice

Petru Cârdu s-a născut pe 25 septembrie 1952, la Sâmianaş-Bariţe (30 de km depărtare de oraşul Vârşeţ, aşezat la câţiva kilometri de frontiera cu România). S-a stins din viață la 30 aprilie 2011. Şcoala primară începută la Bariţe o termină la Vârşeţ, unde absolveşte şi liceul (secţia în limba română). Studiile superioare le face la Belgrad (filologie) şi la Bucureşti (Istoria şi teoria artelor). Încă din anii studenţiei a fost membru în redacţia revistei „Tribuna tineretului”, apoi membru în redacţia revistei „Lumina”, a revistei „Polja”, în Colegiul de redacţie al publicaţiilor Societăţii de Limba Română din Voivodina.

Din anul 1977 a devenit redactor, apoi redactor responsabil şi preşedinte al Comunei literare Vârşeţ (KOV), unde a rămas până la trecerea în nefiinţă. În anul 1984 s-a angajat ca redactor corespondent pentru Vârşeţ al Postului de Radio Novi Sad, iar apoi, în calitate de comentator şi redactor al emisiunii „Radiospectru”, a îmbogăţit viaţa culturală prin textele deosebite din cultura de pe tot mapamondul, precum şi cu interviurile sale unice cu personalităţi remarcabile din ţară şi străinătate.

De la reînfiiţarea Teatrului Profesionist Românesc din Voivodina (2003), a fost preşedintele Consiliului artistic, făcând voluntariat cum făcea şi la KOV. A debutat precoce, cu poezii în ziarul „Libertatea” (1968), iar editorial cu volumul „Menire în doi” (1970) la editura „Libertatea”. Încă de pe băncile liceului, când citea poezii la seratele literare, a uimit prin inventivitatea sa creatoare, jocul şocant cu figurile de stil, nemaiîntâlnit până atunci în literatura scrisă în limba română în Voivodina, precum „Eu şi cu mine suntem doi”, metafore maestral ticluite în „Aducătorul ochiului”, „Libertatea”, Panciova 1974, volum pentru care a primit premiul revistei „Lumina”.

Încă din 1971 a publicat bilingv volumul de poeme „Pronume/Zamenice”, la KOV şi Libertatea, apoi volumul „Căpşuna în capcană” (Libertatea, Panciova, 1988); „Jagoda u klopci” (Bratsvo jedinsvo, Novi Sad, 1988, traducător Vladimir Zorić – pseudonimul sub care Petru Cârdu îşi semna poemele traduse sau scrise în limba sârbă); la editura „Forest books” din Londra în 1990 îi apare în engleză „The Trapped Strawberry” (traducător: Dušica Marinkov); „În biserica Troia” (Libertatea, Panciova, 1992); „U crkvi Troja” (Rad, Beograd, 1992, traducător: Vladimir Zorić); „Ljubičasto mastilo” (Rad, Belgrad, 1997); „Cerneala violetă” (Orient-Occident, Bucureşti, 1998); „Şcoala exilului” (Pasărea măiastră, Craiova, 1998, prefaţă: Ştefan Augustin Doinaş); „Saučesništvo” (Rad, Belgrad, 2003, traducător: Vladimir Zorić); „Complicitate” (Paciova, Libertatea, 2007, volum de poeme alese cu o inspirată prefaţă a cunoscutului scriitor şi critic literar Marcel Tolcea, ultima carte care a apărut în româneşte la Editura Libertatea în Biblioteca Opere alese-BOA). Urmeză volumul în sârbă „Moj građanski šešir” (Prometej, Novi Sad, 2009, cu o postfaţă extrem de avizată, scrisă de criticul literar Draško Ređep). Postum îi apare volumul de poeme alese „Škola izgnanstva”, KOV, Vârşeţ, 2012, cu o prefaţă scrisă de talentatul poet Gabriel Băbuţ. Cartea a apărut în prestigioasa bibliotecă „Evropska nagrada za poeziju KOV”, Petru Cârdu fiind cel de al nouăsprezecilea laureat al „Premiului European pentru poezie KOV” (decernat postum), pe care Comuna literară Vârşeţ îl acordă din doi în doi ani şi a cărui fondator este chiar Petru Cârdu. Acest premiu cunoscut în toată lumea azi poartă numele „Premiul European pentru poezie KOV-PETRU CÂRDU”.

Petru Cârdu este şi autorul unor importante antologii, precum şi a sute de traduceri a poemelor poeţilor sârbi şi români publicate în revistele de literatură din România, respectiv Serbia. Petru Cârdu a tradus şi zeci de volume de poezie ale autorilor români, ceea ce îl face să fie un adevărat ambasador al literaturii române în Serbia. Iată motivul pentru care Ştefan Augustin Doinaş spunea: „Petru Cardu este un poet de prim rang şi un mare patriot, el întreţine expresivitatea limbii române dincolo de hotarele ţării, servind-o cu cele mai moderne mijloace ale lirismului european.”
Poetul Marcel Tolcea îl numeşte „Excelenţa sa Ambasadorul Literaturii Române în spaţiul culturii sârbe…

El este animatorul şi întreţinătorul unei mereu vii flăcări a interesului pentru marea poezie românească”.
Publicista şi scriitoarea Lia Lucia Epure spune: „Petru Cârdu face parte din pleiada intelectualilor de limbă română din afara graniţelor. Sârbii îl iubeau, îl stimau, el era poet sârb şi român, deopotrivă.”
Publicistul si scriitorul Lucian Marina scrie: „Petru Cârdu, renumitul scriitor şi traducător care se exprima la fel de bine şi în limba română şi în limba sârbă, fiind un foarte bun cunoscător a celor două literaturi. În acest sens este covârşitor şi aportul adus la o mai bună cunoaştere reciprocă a celor două literaturi şi culturi prin traducerile pe care le-a făcut şi prin bogata sa activitate editorială, precum şi prin munca sa de publicist şi ziarist de marcă…”

Drasko Ređep spune: „În ciuda nenorocirilor şi a vremurilor grele, Petru Cârdu a transformat Vârşeţul dintr-un important oraş istoric într-o metropolă europeană a poeziei…”
O mare parte din viaţa şi energia sa, Petru Cârdu le-a dedicat Comunei Literare Vârşeţ (KOV), „Un soi de Cosmopolis unde au venit dintre cei mai mari poeţi ai lumii” – Marcel Tolcea.
KOV este o organizaţie unică în lume a creatorilor şi iubitorilor de artă cu numeroase aspecte de activitate: de la publicarea cărţilor de proză şi mai ales poezie (nu de rare ori presa sârbească a scris despre KOV ca despre una dintre cele mai prestigioase edituri de poezie care publică poeţi din ţară, precum şi de pe toate meridianele lumii, consacraţi sau tineri talentaţi care au nevoie de lansare – „adresa la care se pot găsi capodoperele poeziei universale”). Comuna literară Vârşeţ (KOV) a fost înfiinţată de cunoscutul poet Vasko Popa în anul 1972.

Din anul 1977, Petru Cârdu devine redactor la KOV. În anul 1982 devine redactor responsabil al Editurii iar mai târziu şi preşedinte, ramânând pe acest post până la trecerea în nefiiţă, în anul 2011. Activitatea sa la KOV a fost încununată cu numeroase premii decernate KOV-lui, dintre cele mai importante fiind premiul, „Editura anului 2004”, primit la Târgul de carte internaţional de la Belgrad, Premiul pentru bibliteca „Atlas vetrova” – „Roza vânturilor” (Târgul internaţional de carte dela Belgrad – 1993 şi Târgul internaţional de carte de la Novi Sad – 2009) în care au fost publicate cele mai prestigioase nume de scriitori din toată lumea.

Seratele literare organizate la KOV pentru a promova volumele autorilor KOV precum şi lansări de carte a altor edituri din ţară şi străinătate, cunoscute sub numele „Miercuri la Sterija”, au găzduit poeţi precum Stănescu, Doinaş, Blandiana, Bogza, Encensberger, Kunze, Davičo, Redjep, Pavić, Pavlović, Zlobec, Eva Lipska, Thomas Shapkott, Peter Handke, Vasa Pavković, Tanja Kragujević.
Inventivitatea şi ludismul lui Petru Cârdu au fost puse cu dăruire în slujba cărţii, asfel că lansarea cărţilor s-a desfăşurat în spaţii cu totul deosebite, precum în parcuri, în autobuze, în avion, în bistrouri, în penitenciare, pe marginea şoselei internaţionale Belgrad-Timişoara, în spaţiul dintre cele două frontiere – România şi Serbia, în spitale. Astfel, Comuna Literară Vârşeţ a devenit „cel mai important salon literar la sud de Viena”, iar Vârşeţul şi întâlnirile literare internaţionale au fost înscrise cu litere de aur printre reuniunile literare de pe mapamond.

Petru Cârdu n-a rezistat nici tentaţiei zeiţei Thales. În anul 2003, s-a reînfiinţat Teatrul Profesionist Românesc din Voivodina, iar Petru Cârdu a preluat cu entuziasm rolul de Preşedinte al Consiliului artistic, făcând voluntariat la fel ca la KOV. A lucrat cu pasiune, sinceritate şi devotament, necruţându-şi timpul liber, creaţia proprie şi sănătatea. Cu o viziune artistică de o rară fineţe, cu inclinaţie spre apsurd, paradoxal şi cu fascinaţia sa pentru avangardă, a pus în scenă opere literare ale marilor poeţi şi scriitori, dând astfel Scenei o aureolă modernă cu un repertoriu recognoscibil.
Toate aceste activităţi în domeniul culturii au făcut ca orăşelul de frontieră Vârşeţ să fie metropola poeziei şi artei din toată lumea.

Petru Cârdu a fost şi publicist, meseria care nu-i venea greu decât atunci când comenta teme despre poezie sau când a stat de vorbă cu marii scriitori ai lumii. Capodopere pentru cultura universală sunt interviurile sale cu Cioran, Ionescu, Eliade, Noica, Crnjanski, Bogza, Stănescu, Bulatović, Pavić, Pavlović, Arrabal, Preda, Zlobec, Blandiana, Bugajski, Kuprijanov. Aceste interviuri au fost de fapt convorbiri şi dezbateri despre poezie, filosofie sau artă, între oameni de cultură.

Petru Cârdu n-a iubit foarte mult premiile literare, dar a fost încununat cu câteva premii importante, în ţară şi străinătate. La ceremonia decernării mergea rar de tot. Unele îi erau totuşi dragi – acelea care au fost decernate de prietenii devotaţi, poeţi pentru care avea o deosebită stimă şi de care era sigur că îi iubesc şi apreciază poezia. Este reprezentat în zeci de antologii în ţară şi străinătate.

Leave a Reply

*

Cod securitate * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.

captcha *